Yoga este o înțelepciune milenară care, ca și Cabala transcede orice religie sau cultură, fiind universală. Practica Yoga este foarte complexă și include: asane, tehnici de respirație, tehnici de relaxare, meditație, cromoterapie, meloterapie, aromoterapie, alimentație vegetariană, noțiuni de bioenergie, studiu al chakrelor, al meridianelor, a mudrelor, noțiuni de tantra, anatomie, fiziologie etc. Daniel Meze dorește să transmită cursanților săi această dorință de autocunoaștere și de dezvoltare personală. De aici se pornește și se ajunge la armonie, relaxare, pace, liniște, energie, vitalitate, forță interioară, încredere în sine, fermitate, sănătate fizică și mentală. Toate acestea depind în ultimă înstanță de cursanți, eu doar ghidez și inspir, ne spune Daniel, care vă așteaptă în fiecare seară de miercuri de la orele 19.00 la Lotus Yoga Studio.

Rep.: Există la români dorința de spiritualitate?

D.M.: Da, există, iar mie îmi place să denumesc această sete ca fiind o dorință de autocunoaștere și de dezvoltare personală. Sunt doi termeni de actualitate, termeni laici, ce pot să fie aplicați chiar dacă suntem creștini (ortodocși, catolici, reformați) budiști, hinduși, cabaliști, yoghini sau chiar atei. Pentru mine spiritualitatea începe atunci când o persoană își pune următoarele întrebări: Cine sunt? De ce exist? Care este scopul vieții? Ea poate să aibă multe nume: iubire, dăruire, altruism, pace. Putem să spunem că spiritualitatea este aspirația înspre starea în care ne putem iubi aproapele ca pe noi înșine.

Rep.: Mintea și inima – ce putem face ca cele două să vorbească și să înțeleagă aceeași limbă?

D.M.: Inima este dorința sau complexul de dorințe pe care îl avem. În vârf stă dorința de spiritualitate. Mintea este calculatorul prin care noi încercăm să îndeplinim aceste dorințe. Inima ne spune că ar trebui să iubim altruist, dezinteresat, fără să avem pretenții, fără să primim ceva în schimb… Mintea ne întreabă ce câștigăm? Calea de mijloc, care este foarte greu de construit trebuie să se nască din cele porniri ale noastre: inima sau voința de a dărui și mintea care este voința de a primi. Trebuie să învățăm să primim pentru a dărui, pentru că a dărui este legea vieții. Dar în jurul celor două stări de a dărui și a primi se află o întreagă filosofie. Oare când dăruim o facem la modul altruist sau o facem tot ca să primim? Nu cred că putem iubi o persoană de care avem nevoie, pentru că iubim nevoia, dependența, nu persoana. Putem să dezvoltăm mult subiectul, dar dacă începem cu o simplă analiză a motivațiilor și a intențiilor pentru care facem ceea ce facem este un mare pas. Destinația este iubirea altruistă. Sunt patru nivele: a primi pentru a primi, a dărui pentru a primi, a dărui pentru a dărui și a primi pentru a dărui. Bineânțeles că nu vorbim de lucruri materiale. Vorbim de gânduri, intenții și dorințe.

Rep.: Când au început preocupările tale pentru spiritualitate?

D.M.: De mic am fost dus la biserică și de mic am citit Biblia. Dar suferița este cel mai bun maestru. O persoană apropiată s-a îmbolnăvit de una din maladiile secolului XXI prin anul 2009. De atunci am început să cercetez și să aprofundez acest domeniu al spiritualului mult mai sistematic și mai programat. Pentru mine, culmea a tot ce am studiat în acest domeniu este înțelepciunea Cabala predată de profesorul Michael Laitman și Yoga. Am ajuns să predau ambele: atât Cabala cât și Yoga. Åži pentru cei care se întreabă dacă cele două nu se exclud, le voi spune: Cabala sau Yoga nu exclud, ele includ. O adevărată înțelepciune include totul și nu exclude nimic.

Rep.: CABALA… este accesibilă tuturor?

D.M.: Cabala este accesibilă tuturor celor care au dorința de spiritualitate. Cabala este înțelepciunea primordială care începe cu Adam acum 5775 de ani și este revelația pe care acest om o are, anume că natura, Universul și toată realitatea este ghidată de o singură forță, a iubirii, a dăruirii, a altruismului, forță pe care o denumește Creator. Cabala este știința prin care Creatura, hai să spunem Omul, atinge proprietățile Creatorului în timpul vieții acesteia. În limbajul Bibliei: cum ieșim din Egipt, cum îl urmăm pe Moise, cum traversăm deșertul și cum ajungem în Canaan sau Israel. Putem înlocui Egiptul cu egoismul, Moise cu dorința de spiritualitate, deșertul cu încercările și suferințele vieții și Canaanul sau Israelul cu dăruirea sau iubirea. Cu alte cuvinte, Cabala ne învață cum facem tranziția psihologică din interiorul nostru de la egoism la altruism, de la ură la iubire. Sau cum poate creatura care s-a dezvoltat de-a lungul mileniilor de evoluție de la stadiul de mineral la cel vegetal, la cel animal, la cel uman, cum poate să ajungă la stadiul de dezvoltare numit Creator.

Rep.: Care este locul cel mai impresionant pe care l-ai vizitat până acum?

D.M.: Israelul. M-a impresionat faptul că un popor poate să reconstruiască o națiune după 2.000 de ani de exil și să construiască o țară prosperă în deșert.

Rep.: Ce anume se învață în cadrul unui curs?

D.M.: Nu prea mă raportez la trecut… Mi-a plăcut copilăria de la bunicii din Tulca, colectivul de prieteni din liceu, colegii cu care am făcut Taekwon-do, Yoga, prietenii cu care studiez Cabala, excursiile în Israel, cei nouă ani de presă pe domeniul politic, anul în care am activat în politică, iubitele mele au fost minunate, anul petrecut la Cluj, căsnicia mea de tip hollywoodian care a durat numai cinci luni… Nu mă raportez la trecut cu regrete, păstrez numai clipele frumoase, iar părțile cu umbre le văd ca pe niște lecții din care am avut multe de învățat.

Rep.: La un moment dat, ai fost om și de televiziune și de radio.

D.M.: Televiziunea este zeul mass-mediei. Acest zeu are putere dacă te închini lui. Altfel spus dacă apeși pe butonul ON de la telecomandă. Ca și realizator de emisiune este foarte important să scoți în evidență tot ce are mai bun invitatul. Un realizator de emisiune trebuie să aibă maximum gradului de responsabilitate pe care îl permite patronul, interesele economice, politice și de publicitate. Trebuie să danseze frumos între nevoia de rating și calitatea produsului jurnalistic.

Rep.: Care este cuvântul care te definește?

D.M.: Căutător.

Rep.: Cum vezi relația dintre tine și Divinitate, dintre Om și Divinitate?

D.M.: Avem o foarte mare nevoie să credem în ceva. Problema intervine când suntem puși în ipostaza în care trebuie să verificăm dacă credem într-o fantezie de-a noastră, într-un chip cioplit sau chiar putem să avem o raportare obiectivă și verificabilă a ceea ce numim noi Divinitate. Nu cred că Divinitatea stă, așa, de una singură într-un om și în alții nu stă. Cred că stă și trebuie construită, trebuie stabilizată, între oameni. Cu altă cuvinte: ,,Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.

Rep.: Crezi în oameni?

D.M.: Cred în oameni, cred că fiecare om are bastonul de mareșal în ranița lui.

Rep.: A crede este totuna cu a fi religios?

D.M.: Credința este un demers interior care pornește din inimă și caută să depășească limitele minții. Este jocul prin care noi putem să-l folosim pentru a evolua, dar în același timp, după ce am mai urcat o treaptă folosim din nou mintea și discernem. ,,A fi religios cred că s-a transformat într-un fel de ritual de tip placebo, care dă rezultate pe un anumit nivel, și care ne oferă doza zilnică sau săptămânală de a face față mai bine la suferință, la necazuri, la încercări. Un fel de calmant.

Rep.: Ai vrea să schimbi ceva la lumea în care trăiești?

D.M.: Nu am cum să schimb lumea. Lumea este perfectă. Nu am cum să schimb ceva în soție, în părinți, în prieteni. Ei sunt perfecți. Sunt chipul Divinității, deși eu nu văd asta datorită calităților mele interioare care îmi spun tot timpul că eu sunt perfect și că problema este la ei. Dar trebuie să inversez aceast raport pentru că eu pot lucra numai cu mine. Iar ceilalți mă ajută în acest proces psihologic prin care eu trebuie să ajung la iubire necondiționată față de ei. Åžtii când mă ajută cel mai mult? Când îmi fac ,,rău. Atunci de fapt ei mă ajută să construiesc iubirea dincolo de orice calcul egoist pe care îl fac ca să mă umplu pe mine. Mă ajută să-i iubesc necondiționat.

Rep.: Ai un model?

D.M.: Am un profesor de Cabala care se numește Michael Laitman și care trăiește. Modele am multe: Iisus, Budha, Isaac Luria, Krișna, Pavel, dar nu mă raportez la ei ca la niște oameni și cu atât mai puțin nu mă raportez la ei printr-un cult sau ritual. Văd în ei niște forțe ale iubirii, dăruirii și altruismului.

Rep.: Cum te-ai descrie? Care este cea mai mare caliate și cel mai mare defect al tău?

D.M.: Calitate… sunt prea multe, nu mă pot hotărî… Defecte… un pic de aroganță, de lipsă de modestie, egoism, mândrie… Mi-a plăcut o postare pe facebook care spunea: ,,Nu încerca să-mi numeri defectele. Le am pe toate. Deci nimic din ceea ce este defect uman nu îmi este străin.

Rep.: Adolescenții, tinerii… și chiar cei mari refuză lectura. Internetul încearcă din răsputeri să înlocuiască cartea. Care este cartea pe care ai salva-o de la pieire?

D.M.: Nimic nu se pierde, totul se transformă. Cărțile funcționează pe un nivel, mai mult rațional, dar sunt convins că dacă cărțile vor pieri, înțelepciunea va fi transmisă în alt mod, de la gură la gură, de la simțire la simțire sau de la suflet la suflet. Ca să răspund punctual: Biblia, pentru că trăim într-un mediu creștin. Dar aș salva și o enciclopedie de știință sau hai să spunem cartea care va expune rezultatele experimentelor de la acceleratorul de particule de la Geneva.

Rep.: Ce-ți dorești de la ziua de mâine?

D.M.: Îmi doresc totul la prezent. Vreau totul și îl vreau acum! În filmul lui Martin Scorsese: ,,The last temptation of Christ, Willem Dafoe care joacă rolul lui Iisus are o replică excelentă: ,,God, make me God!

Interviu realizat de Claudia Teodora Ignat pentru Revista Zi de Zi Oradea.