Ce înseamnă să fii dăruitor? Ce presupune să fii altruist și să ieși din carapacea ta egoistă și să te poți relaționa cu cel de lângă tine cu dragoste, grijă, apreciere și empatie? Cred că aceste întrebări stau la baza relaționării interumane și la secretul unei vieți fericite. Toate aceste concepte de dăruire, altruism, dragoste față de aproape sunt într-un bună măsură similare. Iubirea presupune altruism, devotament față de celălalt și în aceeași măsură înseamnă dăruire. Destinatarul dragostei noastre are parte de dăruirea noastră pentru că ne dăruim pe noi pentru el.

Toate aceste concepte și idei se lovesc de o caracteristică mai puțin „luminoasă” a caracterului uman și anume egoismul. Ce înseamnă egoismul? Înseamnă calculul pe care îl fac constant ca să mă umplu, să mă satisfac prin tot ceea ce găsesc în jurul meu. Fie ca e vorba de a exploata mediul: nivelul mineral, vegatal sau animal; fie că, ducând lucrurile mai adânc, exploatăm și mediul uman din jurul nostru pentru a ne crea plăcere. Deseori aceste calcule de autogratificare le derulăm inconștient. La suprafață, în pojghița subțire a conștientului, credem despre noi că suntem dăruitori, că facem fapte bune, că suntem oameni corecți, că iubim și suntem altruiști. Ce minunat ar fi să fie așa!

99% din persoanele cu care am interacționat au această părere bună despre ei sau au în minte acest tipar că sunt bun, dăruitor, iubesc și sunt altruist. Problema e că dacă nu uităm în jur, la relațiile interumane și la rata divorțurilor, la conflictele, agresiunile, tensiunile din societate, vedem că lucrurile stau pe dos. Mai mult, cei care au această părere „bună” despre ei au tendința de a spune că „celălalt” este de vină pentru conflictul X. Deci, la suprafață, la nivelul subțire al conștientului, avem un pseudo altruism și o falsă dăruire, iar în adâncurile subconștientului nostru manifestăm, cerem și pretindem, de fapt, egoism și primire.

Care este soluția în tot acest context? Toate religiile, căile spirituale sau programele de dezvoltare personală ne spun că trebuie să ne iubim aproapele și că Dumnezeu este dragoste. Cum facem noi să fim ca și El? Cum facem noi să ieșim din carapacea noastră și să ne relaționăm cu cel de lângă noi cu dragoste, altruism și dăruire? Vă dați seama că dacă reușim acest lucru se schimbă întreaga paradigmă? Pășim realmente într-o altă lume! O nouă realitate unde conflictele, ura, abuzurile, foametea și violența devin istorie. Mai mult decât atât, dacă îl iubesc pe cel de lângă mine la fel cum mă iubesc pe mine, devin literalmente UNA cu el. Granițele psihologice dintre mine și el dispar. În mintea și în interiorul meu fuzionăm. Mă expandez și mă multiplic la infinit, la un nivel de șapte miliarde de oameni și îmi dau seama că sunt UNA cu ei și mă relaționez cu dăruire, altruism și iubire față de ei. Sună cam utopic nu?

Ok, haideți să încercăm să dezvoltăm, pentru început, această iubire cu persoanele cele mai apropiate de lângă noi. Soțul, iubita, fratele, sora, prietenul cel mai apropiat. Sau cu o persoană care înțelege și simte tot acest mecanism psihologic interior, acest calcul de primire și dăruire, altruism versus egoism. Hai să ne analizăm dacă suntem dăruitori și dacă manifestăm altruism față de ei. Să facem un pact reciproc în care să pe propunem să ne iubim unul pe altul. Oare nu asta ar trebui să fie căsnicia sau prietenia? Un pact reciproc de iubire, dăruire și altruism? Să facem permanent un calcul mental prin care mă întreb:

„De ce fac eu acum această acțiune?

Cine este beneficiarul demersului meu?

Care este intenția mea?

O fac pentru mine sau o fac pentru aproapele meu?

Începând acest dialog cu mine însumi, cu ajutorul omului de lângă mine, pe care îmi propun să-l iubesc, descopăr cel mai bine și mai rapid natura mea interioară. Descopăr ce gânduri am, ce intenții mă stimulează și am materia primă cu care eu pot să lucrez. Aceasta este alchimia interioară pe care trebuie să o fac. Să transform plumbul (egoismul, primirea, respingerea, ura) în aur (altruism, dăruire, conexiune, iubire). Cred că acest demers este cel mai nobil scop al vieții pe care putem să-l avem. O metamorfoză care ne va schimba și ne va duce ca și omenire la un alt nivel. Cum frumos se spune în cărțile sfinte:

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră”. Ce este „primul cer și pământ”? Este actuala stare de fapt unde domină conflictele, ura, separarea, egoismul și voință de a primi a fiecăruia. Ce este „noul cer și noul pământ”? Este starea de armonie, dragoste, altruism și voință de a dărui pe care trebuie să o construim între noi.

Haideți să facem asta!
Despre Autor
Daniel Meze - Administrator

Are un Master în Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Practică Yoga din 2009 și o predă din 2013. Studiează Cabala din 2011 și o predă din 2012. Este Directorul Editurii ARI. Studiează Educația Integrală din 2013 și o predă din 2017. Este Președintele Asociației ARI.

Lasă un comentariu
ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTER
DESPRE AUTOR
Daniel Meze

Are un Master în Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Practică Yoga din 2009 și o predă din 2013. Studiează Cabala din 2011 și o predă din 2012. Este Directorul Editurii ARI. Studiează Educația Integrală din 2013 și o predă din 2017. Este Președintele Asociației ARI.

ULTIMELE POSTĂRI
ULTIMELE COMENTARII

CONTACTEAZĂ-NE

Puteți intra în legătură cu noi
folosind una din metodele de mai jos