Dacă a fi jurnalist înseamnă să te bucuri atunci când primeşti un mesaj de la SMURD care te anunţă că avut loc un accident cu victime, atunci eu nu mă definesc ca fiind un jurnalist. Dacă meseria de jurnalist este jobul prin care etalezi sângele pe portalul de ştiri sau este îndeletnicirea de a pune chiloţii unei dame, în cautare de celebritate, la rubrica "fata zilei", atunci eu nu vreau să am de-a face cu această profesie.

Dar publicul vrea sânge! Vrea să citească ştiri care să-l şocheze! Toată lumea dă click-uri şi butonează telecomanda după ţâţe şi lenjerie intimă! În opinia mea orice gust şi orice deprindere se formează. Pofta vine mâncând, iar de obiceiuri te poţi dezvăţa la fel cum te-ai învaţat. Mass-media din România a căzut însă într-o mocirlă din care nu mai vrea să iasă. Ziarele, televiziunile şi media electronică, promovează o realizate morbidă, vulgară, obscenă, şocantă, degradantă şi scandaloasă. Nimic nu mai este normal, nimic nu mai merită apreciat, totul în jurul nostru se dărâmă, nu mai există decenţă, excelenţă sau valoare.

Nu cred că există o realitate obiectivă. Cred că fiecare dintre noi ne creăm realitatea şi undeva la un anumit nivel, noi toţi creăm o realitate pe care place să o definim ca fiind de sine stătătoare. Dar ce este o ştire? Ce este un jurnal de ştiri prezentat de o televiziune? Este un fragment de puzzel pe care un jurnalist caută să-l integreze într-o realitate deja existentă în capul lui. Respectiva ştire nu are cum să reprezinte realitatea. Este o piesă care nu are cum să iasă din peisaj, din realitatea pe care (şi-)o închipuie şi pe care (şi-)o serveşte casta jurnaliştilor. Ca să mă exprim mai plastic, un jurnal de ştiri nu are cum să nu conţină stereotipuri precum: "fiarele contorsionate", "oamenii legii", "micuţii", "pistolarul", etc. Lucrurile nu stau deosebit nici în ceea ce priveşte talk-show-urile. O moderatoare de la televiziunile de ştiri nu se mai poate comporta "normal". Trebuie să fie revoltată, şocată şi mereu cu pusă pe harţă. Tensiunea arterială trebuie să fie ridicată, vocea acuzatoare, iar spiritul tensionat. În aceste pseudo-dezbateri nimeni nu mai poate termina o frază, ce să mai vorbim de enunţarea unei idei. Nimeni nu pare a mai fi interesat de o discuţie pe fond. Nimeni nu mai are răbdare să studieze, să se documenteze sau să citească un proiect de lege care este supus unei dezbateri publice. Nu mai sunt argumente şi totul se rezumă la atac la persoană. Principiile nu mai contează, iar discuţia este personalizată. Nimeni nu mai trage concluzii, nimeni nu construieşte, toţi sunt angajaţi la firma de dezmembrări numită presă.

Ştirea se amestecă cu comentariul tendenţios şi cu limbajul de lemn aferent. Informaţia este pe care de dispariţie, iar non-informaţia umple în proporţie de 99% ecranele televizoarelor. Cu ce îmi îmbogăţeşte mie bagajul informativ faptul că sunt pus la curent cu un accident, cu o tâlhărie sau cu faptul că Vadim l-a înjurat pe Dan Diaconescu? Care poate să fie relevanţa sau conţinutul informativ al unei ştiri precum: "Tatăl Nadiei Comăneci a murit"? Această propoziţie nu o pot numi informaţie. Bineînţeles, ea poate să fie menţionată la finalul unui jurnal de ştiri, într-un expozeu de maxim un minut. Dar a face din ea un breaking news este un atentat la orice pretenţie de decenţă şi de acurateţe emisă de o televiziune care se numeşte de ştiri. O să ajungem la un moment dat să ne trăim toată viaţa într-un adevărat breaking news. Acesta va începe cu travaliul naşterii şi se va termina cu o transmisiune în direct de la slujba de înmormântare. Nu vom avea odihnă nici măcar în sicriu pentru că bocitoarele de serviciu vor face show la vederea bliţurilor şi a camerelor de luat vederi.
    Peste tot avem sânge pe pereţi: violuri, crime, tâlhării, accidente şi violenţă. Vrăjitoarele deschid prima pagină, vedetele, promovate ca adevărate modele pentru societate şi pentru tineri, îşi etalează ţinutele, hobby-urile care mai de care mai extravagante şi bineînţeles toate scandalurile. Ştirile sportive sunt pline de becalisme, borcisme şi alte isme fără fond şi conţinut. Totul este un balon de săpun, dar nimeni nu are curajul să sufle ca să destrame coşmarul. Sportivii sunt mai activi în cluburi, iar prafurile şi distracţia acoperă ca şi un văl performanţa care nu mai are loc pe prompter.

    Nu vreau să par ipocrit. Fac parte din această presă şi din această societate. Nu vreau să pozez în Iisus Hristos, deşi am dese accente fariseice. Sunt conştient, sau încerc să fiu conştient, de faptul că particip din plin la crearea acestei "realităţi" pe care o condamn. Textul de faţă mi-l asum, dacă vreţi, ca pe o autocritică. Jurnalul unui ziarist ratat. Un condei eşuat într-o societate care şi-a pierdut reperele. Un câine care latră în pustiu pentru că nu a avut puterea să devină un lup. Un maidanez care a eşuat în a deveni câinele de pază al democraţiei.

    Şi eu sunt condus de egoismul machiavelic al societăţii de consum. Şi în mine răbufnesc aceleaşi frustrări ale celor 22 de ani de pseudo-democaraţie iliesciană. Chipul meu este brăzdat de aceleaşi traume care au schilodit caracterele ce exultă la vederea chiloţilor asistentei lui Capatos... Şi eu sunt produsul acestui sistem de educaţie care nu a reuşit să mă facă să caut mai des pe google un Herodot sau o păpădie. Sistemul meu nervos nu mai realizează sinapsele potrivite din cauza nenumăratelor înjurături spuse la volanul maşinii care s-a împotmolit de prea multe ori în traficul ce căuta o autostradă suspendată. În lipsa unei altoiri intelectuale reuşite, instinctele mele animalice preiau prea des timona pupitrului meu de comandă. Mediul pe care îl văd în jur mă instigă la câştiguri facile făcute peste noapte. Sunt îndemnat să furt şi să anihilez suferinţa sau "realitatea" cu alcool, droguri şi fumuri. Orice demers intelectual pare să fie învins de dilema otevistă: "Şi-a făcut Cioacă nevoile între Rucăr şi Bran?"

    Dar trăgând linie eu trebuie să fiu jurnalistul care spune lucrurilor pe nume. Cel care combate, societatea civilă care se opune abuzurilor statului şi vectorul care formează şi dă contur realităţii. De fapt sunt un orb căruia îi este dat bastonul să ghideze alţi orbi. Un analfabet pus să scrie abecedarul din care lumea ar trebui să înveţe să citească. Nu vreau să fiu un astfel de jurnalist. Piesa este prea proastă, iar talentul meu lipseşte cu desăvârşire.

    Visez la o lume în care fiecare persoană să fie trează. O lume în care fiecare să aibă o percepţie cât mai curată a realităţii, fără să fie nevoie ca cineva să picteze această realitate în jurnale de ştiri şi rubrici de ziar. O lume în care Biserica să nu ne mai condamne încă de la naştere cu eticheta de "păcătos" şi în care o clasă politică să nu ne fure 80% din veniturile noastre prin taxe şi impozite care alimentează un sistem mafiot. Dar cine este acest stat, această clasă politică şi această Biserică? Sunt părţi ale realităţii create de mine. De impotenţa mea, de frica mea şi de slăbicunea mea. O clasă conducătoare, fie că este politică, clericală, economică sau intelectuală, este reflexia fiecărui individ în parte şi a societăţii per ansamblu. Deci, în ultimă instanţă, nu cred că avem pe cine condamna şi pe cine crucifica în afară de noi înşine. Să începem procesul de exorcizare şi să facem curat, fiecare în viaţa lui. Cum spunea Ghandi: "Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume".
    Articol scris în anul 2012.
Despre Autor
Daniel Meze - Administrator

Are un Master în Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Practică Yoga din 2009 și o predă din 2013. Studiează Cabala din 2011 și o predă din 2012. Este Directorul Editurii ARI. Studiează Educația Integrală din 2013 și o predă din 2017. Este Președintele Asociației ARI.

Lasă un comentariu
DESPRE AUTOR
Daniel Meze

Are un Master în Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Practică Yoga din 2009 și o predă din 2013. Studiează Cabala din 2011 și o predă din 2012. Este Directorul Editurii ARI. Studiează Educația Integrală din 2013 și o predă din 2017. Este Președintele Asociației ARI.

ULTIMELE POSTĂRI
ULTIMELE COMENTARII

CONTACTEAZĂ-NE

Puteți intra în legătură cu noi
folosind una din metodele de mai jos