Se împlinesc aproape zece ani de când am păşit prima data într-o sală de curs de yoga. Pot spune că a fost una dintre deciziile cele mai bune pe care le-am luat în viaţa mea. Nu vreau să vă faceţi însă o imagine greşită a ceea ce înseamnă yoga. Deşi mass-media abundă de informaţii şi ştiri care distorsionează cu 180 de grade noţiunea de yoga şi de practică spirituală yoghină. Am văzut mulţi practicanţi de yoga care erau „pierduţi” pe „calea yoghină” pentru că pur şi simplu au uitat sau nu au realizat că orice cale spirituală este destinată să te fac liber şi fericit, nu să te facă prizonier al căii. Pe de altă parte am văzut şi mulţi yoghini „liberi”, senini, spontani, naturali şi armonioşi. De multe ori este de ajuns să te uiţi la corpul unei persoane, iar acesta îţi va spune fidel starea de spirit şi gradul de armonie care există la nivelul acelei fiinţe.

Dacă vei vedea un corp supraponderal, o faţă încruntată, contracţii anormale ale unor părţi ale corpului şi o respiaţie greoaie şi neregulată ai toate semnele care să-ţi indice diferite dezechilibre fizice generate în ultimă instanţă de dizarmonii psihologice. În spatele fiecărei deficienţe fizice sau fiziologice stă o rană psihologică. În primul rând ne este rănit sufletul de o traumă (abandon, umilinţă, respingere, neacceptare, lipsă de iubire, vinovăţie, frică, fobie, abuz sexual ori fizic, etc.) după care mintea noastră crează un patern de apărare (un complex, un ritual, o dependenţă de alcool, tutun, droguri, un mâncat complusiv, o obsesie, o compulsie, un mecanism de apărare sau coping) iar finalul se vede pe corpul nostru care poartă rana fizică (dizarmonia fizică, ex: un spate încovoiat, umeri contractaţi, sâni lăsaţi, faţă tristă, ochi plânşi, etc.) şi în final apare boala fiziologică (cancerul, hipertensiunea arterială, blile de inimă, diabetul, etc.).

Yoga, ca şi cale spirituală sau practică psiho-mentală şi fiziologică are misiunea de a face o persoană conştientă de ea însăşi. A trezi omul din ignoranţă şi din starea de animal social în care se complace. Exerciţiile yoghine denumite şi asane, alături de meditaţie, tehnicile de respiraţie, alimentaţia vegetariană, codul moral şi etic (non-violenţa, a nu fura, a nu ucide, a nu minţi, etc.) sunt componentele de bază ale acestei „căi” multimilenare. În primul rând trebuie să ştim despre yoga că ea nu este o creaţie a modernităţii. Este o tradiţie cu multe sute de ani poate chiar un mileniu înaintea creştinismului. Mai mult, modernitatea şi ştiinţa de azi se inspiră foarte mult din practica yoga. La masterul de psihologie clinică, psihoterapie şi consiliere psihologică pe care l-am urmat la facultate am învăţat o serie de precedee yoghine de relaxare şi concentrare. Totodată când eram mici, în clasele I-V, la orele de educaţie fizică şi sport am făcut fără să ne dăm seama o serie de exerciţii de gimnastică care sunt de fapt exerciţii yoghine – asane.

Aceste exerciţii le facem inconştient şi în orice sală de sport, arte marţiale sau fitness. Astfel toţi dintre noi cred că am stat de-a lungul timpului în una dintre posturile numite: lumânare, cumpănă, stând pe cap, stând în mâini, „stând turceşte”, podul, roata, triunghiul, plugul, vaporul, etc. Tot la psihologie am învăţat o serie de informaţii cu privire la respiraţie. Profesorii de psihologie spun clar că există o relaţie directă între ritmul respiraţiei, felul acesteia (respiraţie abdominală, toracală, claviculară şi respiraţie completă) şi starea mentală a persoanei. Oamenii agitaţi şi nervoşi vor avea tendinţa de a respira mai agitat şi mai superficial. Astfel ei îşi întreţin, alimentează starea de stres continuu în care îşi trăiesc viaţa. Nu degeaba se spune „să respiri profund” atunci când eşti agitat şi nervos. Astfel, se pun în practică noţiuni primare ale tehnicilor de respiraţie yoghină – pranayama. Oricine poate să constate că dacă îşi închide ochii şi se aşează confortabil, „turceşte” sau pur şi simplu pe un fotoliu şi îşi urmăreşte fluxul gândurilor fiind atent la respiraţie, intră într-o stare de calm şi linişte care poate fi denumită ca fiind o adevărată antecameră a meditaţiei.

„Suntem ceea ce mâncăm” este o maximă pe care o auzim din ce în ce mai des. Practica yoga recomandă reducerea până la eliminare a consumului de carne. Unele voci susţin şi reducerea şi eliminarea consumului de de ouă şi lactate. Putem să ne observăm cum reacţionăm din punct de vedere psiho-mental şi fiziologic după o masă în care am de consumat carne din belşug, alături de brânzeturi şi ouă. Făcând o comparaţie cu o masă în care consumăm fructe, cereale, leguminoase şi salate vom vedea o diferenţă pronunţată. Dacă mâncăm cumva la ore înaintate, după ora 18, putem observa cât de liniştit este somnul nostru dacă am consumat o masă plină cu „bunătăţi” din carne sau cu fructe, salate şi legume. Diferenţa semnificativă o putem vedea şi dimineaţa când mergem la toaletă. Yoga mai oferă o serie de informaţii cu privire la ceea ce noi numim spirit sau suflet. Ne vorbeşte despre mudre, mantre, chakre, vise, programare neurolingvistică, culori, astrologie, psihologie, informaţii şi principii creştine, budhiste, zen, taoiste, etc. Suntem învăţaţi de asemenea despre metode foarte eficiente de detoxifiere şi curăţare a corpului de toxine.

Un capitol interesant dar şi controversat este cel legat de sex. Avem o întreagă retorică care condamnă „sexul în grup” sau alte practici yoghine legate de sex. Glumind puţin eu nu am ajuns la lecţia în care să mi se predea „sexul în grup”. Pe de altă parte am găsit o serie de informaţii cu privire la ce înseamnă o viaţă amoroasă sănătoasă. Ce înţeleg prin viaţă amoroasă sănătoasă? Înţeleg ca bărbatul să ştie ce înseamnă preludiu şi postludiu, înţeleg un act sexul care nu durează cinci minute ci poate să dureze şi două ore, un act amoros în care partenerii au ca şi principal scop satisfacerea celuilalt, un bărbat care ştie să facă diferenţa între orgasm masculin şi ejaculare, adică amor cu continenţă, un cuplu care ştie să folosească uleuri, balsamuri şi jucării sexuale, un cuplu care nu are prejudecări religioase cum ar fi „dacă faci sex înaintea căsătoriei eşti un păcătos şi vei arde în iad”, un bărbat şi o femeie care îi oferă libertate partenerului şi nu îl ţine într-o colivie mentală şi fizică pe care o numim posesivitate şi gelozie, un bărbat care nu spune despre o femeie că este „curvă” dacă are mai mulţi parteneri, pentru că, nu-i aşa, un bărbat care are mai multe partenere este „valabil” nicidecum nu este catalogat ca fiind „curvar” şi exemplele ar putea continua...

Cum spuneam la începutul textului am văzut şi oameni pierduţi pe cale... Persoane care au devenit adoratoarele oarbe ale unor „guru” spirituali, uităm că au un sufletul sau un spirit (atman) care îi animă în acelaşi fel precum „maestrul” în faţa căruia se prosternează. Cred că diferenţa între un „guru adevărat” şi unul „fals” este tocmai aceasta. Cel veritabil îţi va spune că între tine şi el nu există nicio diferenţă de esenţă. Diferenţa este de formă, omul „normal” se pierde prea mult timp în cadrul unei zile printre „visele lucide” care îi umbresc conştiinţa pe când „maestrul” este conştient de sine clipă de clipă. Dar după „norii” gândurilor şi perturbaţiilor psihologice, „cerul” maestrului este tot una cu „cerul” discipolului. Am văzut mulţi „yoghini” care se raportează la ritualuri şi la practici precum o babă care pupă în biserică o icoană cu Iisus Hristos, dar când îşi vede vecina că găteşte, de exemplu, găteşte vinete mai bune ca ale ei nutreşte numai gânduri negative. Ce folos să facem o mie de cruci şi zeci de ore de meditaţie dacă ne poluăm clipă de clipă sufletul cu gânduri negative la adresa aproapelui nostru?

P.S.: Dacă am asculta mai puţin ştirile de la tv despre yoga şi l-am citi pe Mircea Eliade ne-am face o opinie mult mai pertinentă despre ce este şi ce nu este yoga.
Despre Autor
Daniel Meze - Administrator

Are un Master în Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Practică Yoga din 2009 și o predă din 2013. Studiează Cabala din 2011 și o predă din 2012. Este Directorul Editurii ARI. Studiează Educația Integrală din 2013 și o predă din 2017. Este Președintele Asociației ARI.

Lasă un comentariu
DESPRE AUTOR
Daniel Meze

Are un Master în Psihologie Clinică, Psihoterapie şi Consiliere Psihologică. Practică Yoga din 2009 și o predă din 2013. Studiează Cabala din 2011 și o predă din 2012. Este Directorul Editurii ARI. Studiează Educația Integrală din 2013 și o predă din 2017. Este Președintele Asociației ARI.

ULTIMELE POSTĂRI
ULTIMELE COMENTARII

CONTACTEAZĂ-NE

Puteți intra în legătură cu noi
folosind una din metodele de mai jos